Pana ne-am ocupat locurile in sala inca nu-mi venea sa cred ca vom fi acolo. Am ajuns la 19.30.
Pe drum, la metrou, cand traversam strada, ii spuneam lui Mircea sa fim foarte atenti, nu cumva sa patim vreun accident care sa ne impiedice sa vedem concertul, devenit cel mai important eveniment din viata noastra.

Primul contact cu Mylene: standurile din interiorul salii, in care se vindeau tricouri, sepci, programul spectacolului, afise, postere. O gramada de oameni care cascau gura, dar totusi reusim sa ne luam tricouri -tanjeam dupa ele de ani de zile - si alte suveniruri, pentru toti fanii Mylene pe care i-am lasat acasa si care n-au putut sa vina la concert.

Dupa ce am vazut de sute ori Live a Bercy si Milenium Tour pe DVD, ne-am intrebat daca e posibil ca Mylene sa poata da un spectacol mai frumos.
Pana nu am vazut concertul din 24 ianuarie, nu credeam ca e posibil, dar ne-am inselat. Parerea unanima este ca ultima serie de concerte a fost cea mai reusita.

Nu stiai ce sa faci in primul rand acolo: sa te uiti la Mylene, sa te uiti pe ecrane, unde erau imagini marite, sa te uiti la dansatori, sa te uiti la instrumentisti, sa asculti muzica, sa vezi efectele speciale, trebuia sa cuprinzi totul intr-o privire, sa retii totul ca sa-ti ajunga o jumatate de an sau un an pana va scoate dvd-ul cu concertul si poti sa retraiesti din nou totul.
De emotie, cred ca nu am observat nici un sfert din tot ce era de vazut acolo !

Timpul trecea prea repede, stiam ce melodii urmeaza sa cante dar atunci mi s-a sters totul complet din minte.
Au fost melodii cand toata sala- 13 mii de oameni- era in picioare, toti aplaudau si cantau, credeai ca se darama cladirea, dar era prea putin important, important era ca ne aflam si noi acolo.

Spectacolul a tinut 2h 20 min, fara scurt metrajul de inceput, de aproape 30 min, realizat de Alain Eschalle, din care, de emotie, nu am retinut decat cateva imagini.
Dupa ce concertul s-a terminat, parca nimic din ce vazusem pana atunci la Paris nu mai era important, nimic nu ar mai fi putut sa ne impresioneze mai mult.

Scena principala - evocand un templu asiatic, inchis cu porti metalice;

Scena in forma de cruce - amplasata in mijlocul spectatorilor.

Locurile noastre au fost chiar pe centru.

Decorurile au fost concepute de Mark Fisher, cel care se ocupa si de Rolling Stones, U2, Madonna. Robin Williams.

Dintre muzicienii care au participat la concertele din 96 sau 99, au fost prezenti numai Eric Chevalier (clape), Abraham Jr Laboriel (baterie) si bineinteles Yvan Cassar, foarte apreciat in Franta.
Si coristele au fost aceleasi din 99, Esther si Johanna.

Abraham si Brian- chitaristul blond pe care l-a avut Mylene la Milenium Tour si in 1996 - canta impreuna cu Paul McCartney. l-am vazut in cateva concerte si sunt foarte simpatici.

Cand au fost prezentati muzicienii, toata sala i-a recunoscut de la spectacolele anterioare, si au fost foarte aplaudati.

Au fost 2 trupe de dansatori: o trupa de 7 dansatori spanioli, Los Vivancos si una de 8 dansatoare americance.